Danielou a avut dreptate când a numit marxismul drept ultima religie a lumii.
Comunismul este o religie. Acest film documentar arată viața în această societate. Ei literalmente au creat o religie a cultului statului comunist și al liderilor săi. Acești lideri sunt transformați aproape în ființe mitice supranaturale și mesianice, de talia lui Isus sau Mahomed. Viețile lor sunt adaptate în povești mistice bazate pe teme religioase și le sunt construite temple masive și clădiri strălucitoare, în lung și latul națiunii. Cărțile lor sunt tratate ca biblii sau corane, iar oamenii sunt forțați într-un cult de slăvire a acestor lideri, de parcă aceștia ar fi eroi divini, plini de zel religios și fanatism, împreună cu concursuri și parade religioase. Iar statul este tratat ca biserica lor pe pământ. Ei au până și un oraș masiv construit precum Vatican sau Mecca. Asta este ceva ce te-ai aștepta să vezi doar în țări precum Arabia Saudită.
Așa cum a zis un om înțelept: doar șterge cuvântul „Dumnezeu” din biblie și, în locul său, pune cuvântul „stat,” și de acolo iți iese „comunismul”.
De aici au fost concepute islamul și creștinismul evreiesc, ca să conducă planeta. Acum coranul nu este decât tora evreiască amestecată cu povești creștine și cu Mohammed. Este conectat la vortexul de energie psihică creat de iudeo-creștinism.
Regimul a creat chiar și un calendar care începe la data nașterii liderului comunist. Din nou, de unde provin aceste idei?
„Sistemul de datare î.Hr / d.Hr. a fost inițial conceput în secolul al șaselea de călugărul creștin Dionysius Exiguus (470 - 544), bazat pe credințele creștine și nu pe fapte științifice palpabile. Avem de-a face, prin urmare, cu repere antedatate concepute să creeze o cronologie artificială creată aparent de Dumnezeu însuși, atunci când acesta s-a născut în mod miraculos din pântecele unei tinere evreice virgine.” – D.M. Murdock
Filmul de mai jos arată de asemenea realitatea oamenilor care sunt forțați să mănânce practic noroi copt și scoarță de copac pentru a încerca să supraviețuiască; sute de milioane de suflete, și poate chiar mai mulți, morți din cauza înfometării. Orașe și drumuri goale. Nu sunt înstare nici măcar să mențină puterea în propria lor capitală, care trece și ea prin pane constante de curent. Nu au niciun fel de economie. Lagărele de exterminare și cimitirele comune ajung până în punctul în care sacii pentru cadavre sunt reutilizați pentru că statul le termină prea repede. Atât de mulți oameni mor de înfometare și boli. Întreaga națiune este prăbușită într-o lume funerară, plină de monumente dedicate cultului statului care i-a exterminat.
– Înaltul Preot Mageson666
Documentar Coreea de Nord: Filmarea secretă a unei țări în ruine – puține lucruri au mai rămas de văzut în Coreea de Nord:
https://vimeo.com/116283498
Câștigătorul premiului internațional Emmy din 2001 pentru cel mai bun documentar.
Filmul „Bun venit în Coreea de Nord” este o viziune grotescă și ireală a condițiilor mult-prea-reale din moderna Coree de Nord.
Regizorul olandez Peter Tetteroo și asociatul său Raymond Feddema, au petrecut o săptămână în și în jurul capitalei nord-coreene Pyongyang – timp suficient pentru a înregistra înfometarea și depravarea care afectează o bună parte din populație, și pentru a dezminții imaginile „contemporane” precum mașini și facilități publice, cu inexistența vizibilă a acestor baliverne.
După cum regizorii dezvăluie, nord-coreenii nu au oportunitatea de a-și compara existenta cu cea a lumii dinafară, datorită blocării aproape complete a știrilor și a posibilității de călătorie.
O caracteristică unică predominantă a acestei națiuni suprimate este manifestată în numărul de statui, sculpturi și picturi monumentale ale dictatorului comunist Kim Jong al II-lea, care a mers până la mari extreme și, uneori, extreme nemiloase, pentru a-și convinge supușii că are puteri divine înnăscute, moștenite de la tatăl său – regretatul Kim Jong Sung al II-lea (al cărui corp mumificat încă se află în stat, la fel ca Lenin) – care, la rândul său, a fost la fel de „divin”.
Nu au fost toate aceste adevăruri dureroase? „Bun-venit în Coreea de Nord” putea la fel de bine să treacă drept o poveste grotescă, depășind orice se poate găsi în Grimm.
Acest film și-a făcut debutul în America prin rețeaua de televiziune Cinemax, pe 18 Martie 2003.
– Hal Erickson, Ghidul Filmului