DCH. 10 din Politische Fibel de Hansjoerg Maennel, ediția a 16-a (1940). Tradus de Hadding Scott, 2011. Marxism sau Naționalism
Marxismul este pentru democrație, internaționalism, pacifismul și lupta de clasă cu scopul abolirii proprietății private. Fondatorul acestei doctrine a fost Karl Marx (nume real Mardochei*; 1818-1883). Marx era evreu; acest fapt în sine explică întreaga manieră și împingerea gândirii sale. Nu era „proletar”, ci provenea din circumstanțe evreiești burgheze. De asemenea, Marx nu era un lider al muncitorilor [Arbeiterfuehrer], ci un literatus tipic. El nu s-a învățat din viață, ci din cărți. Scrierile liberal-capitaliste ale economiștilor naționali englezi [Volkswirtschaftler] l-au influențat puternic. Opera sa principală este Das Kapital. Aceasta îmbrâncește cu cuvinte străine neobișnuite; un muncitor din fabrică, de exemplu, nu îl poate înțelege deloc. Nu există opoziții mai mari decât Karl Marx și Adolf Hitler.
Marxismul încorporează în forma lor cea mai acută toate erorile secolului XIX care au cufundat poporul nostru în mizerie. Marxiștii proclamă Internaționalul, ei neagă valoarea dominației populare și vor să o înlocuiască cu „solidaritatea internațională”. Marxiștii erau paciști; ei au apelat mereu la lașitate și la trădare condusă sau glorificată. Marxismul a cerut în mod deschis lupta de clasă. Marxiștii au pledat pentru democrație și parlamentarism; cel mai mare partid al său s-a numit „social-democrat”.
Ne-am ocupat deja de aceste puncte de vedere. Am recunoscut că aceste principii trebuie complet respinse, deoarece ele provoacă consecvent prăbușirea unei națiuni.
Din spiritul acestei eroziuni distructive, Karl Marx a construit o teorie economică. Ar fi greșit să examinăm critic toate elementele marxismului. Prin asta, în cel mai bun caz, puteți trezi amintirea acestui mod distructiv de a gândi. În câțiva ani, otrava marxistă ar trebui să fie complet extirpată, astfel încât niciun german să nu mai știe deloc ce este marxismul. Prin urmare, aici trebuie extras doar punctul crucial al marxismului.
Marx afirmă: fiecare antreprenor își exploatează întotdeauna lucrătorii; niciun angajator nu plătește vreodată câștigul total. Prin urmare, întreprinderile cresc într-un ritm tot mai ridicat. Afacerile mari absorb afacerile mici. Într-un proces necesar de dezvoltare, ajunge în sfârșit motivul, potrivit lui Marx, că există doar câțiva mari capitaliști, care pe de altă parte se confruntă cu o enormă armată de proletari.
Pe baza acestei perspective, Marx nu solicită totuși o politică economică care să împiedice o astfel de dezvoltare. Mai degrabă, el explică cu abilitate evreiască despre denaturarea [Verdrehungskraft] pe care această dezvoltare a economiei trebuie s-o întâmpine: este bine ca marele capital să crească constant; este bine că există capitaliști din ce în ce mai puternici și, în consecință, mai puțini. Asta este, potrivit lui Marx, o dezvoltare necesară, pe care nimeni nu o poate și nu ar trebui să o împiedice, ci doar să o promoveze. Apoi, potrivit profeției marxiste, apare clipitul unui ochi în care puținii capitaliști sunt deposedați („exproprierea expropriatorilor”(!), Cu alte cuvinte deposedarea deposedanților) de către masele apăsătoare.
Proletariatul trebuie să aștepte cu răbdare acest moment.
Această doctrină a evreului Karl Marx arată întreaga fraudă a marxismului. Aici vedem că scopul marxismului însuși este ca acela al capitalismului: stăpânirea de către evreimea mondială. Vedem același lucru atunci când observăm atitudinea față de proprietatea privată. Marxismul este pentru deposedare, pentru abolirea proprietății private. Totul trebuie să aparțină statului. Rezultatul este o recompensă pentru cei proști și leneși, alături de o pedeapsă pentru cei eficienți, care au obținut ceva și sunt acum dezavantajați, iar odată cu aceasta vine o paralizie a productivității, o educație pentru lene și parazitism.
Pe de altă parte, capitalismul reprezintă inviolabilitatea, „sfințenia” proprietății private. Este irelevant modul în care a fost obținut capitalul și modul în care este utilizat. Rezultatul este exploatarea productivității.
Național-socialismul este fundamental de partea proprietății private. Ceea ce creează fiecare prin muncă cinstită ar trebui să-i aparțină. Însă statul are dreptul de a dispune atunci când dreptul de proprietate nu este folosit pentru bunăstarea populației sau nu este câștigat onest.
- Efectul marxismului: totul aparține unei singure entități, statul, adică liderilor marxisti, deci evreimea.
- Efectul capitalismului: totul aparține unei entități, marii capitaliști, deci tot evreimea.
- Efectul național-socialismului: fiecăruia i se cuvine [jedem das Seine]; evaluare în funcție de realizare.
Datorită lui Adolf Hitler, muncitorii au fost aduși în comunitatea populară, înrădăcinați în sol și de-proletarizați.
Marxismul și capitalismul iau proprietatea. Național-socialismul creează proprietatea.
Atât marxismul cât și capitalismul au același scop evreiesc și același efect evreiesc. În ambele, totul aparține finanțelor internaționale înalte; toate celelalte ființe umane sunt lipsite de proprietate: „proletari”.
Practica marxismului a expus întreaga fraudă pentru Muncitorul German. Aparenta preocupare pentru proletar a fost doar o performanță dramatică [Spiegelfechterei] făcută pentru a păcăli mulți muncitori și a-i conduce în organizațiile conduse de evrei. Marxismul a avut întotdeauna grijă pentru clasele de mijloc și întreaga burghezie să fie distruse [vernichtet] și proletarizate. Astfel, partidele marxiste au sperat, de asemenea, să obțină perspective mai bune de agitație și astfel rezultate mai bune la alegeri.
Social-democrația și comunismul aveau amândouă același scop final: diferă doar în exterior, din cauza unor tactici diferite. Comunismul este calea consistentă a nebuniei marxiste. Mai ales în umanitatea inferioară KPD organizată pentru uciderea unui respectabil [anstaendigen] Germandom, care s-a alăturat SA împotriva distrugerii și pentru apărarea tuturor lucrurilor demne.
Adolf Hitler: „Totul de la jafuri, incendii, atacuri feroviare, încercări de asasinat etc., primește sancțiuni morale conform ideii comuniste. Numai metoda terorii individuale de masă a costat mișcarea național-socialistă, în decursul câtorva ani, peste 300 de morți și zece mii de răniți.”
În Rusia sovietică comunistă toate temeliile domeniului popular sunt distruse sistematic. Aici nu există libertate pentru muncitor sau fermier, nici căsătorie și familie, nici religie și nici onoare. Aici asiaticii și evreii sunt triumfători. Cine se opune acestei sclavii este zdrobit cu o teroare sângeroasă.
Înainte de Revoluția Național-Socialistă, Teroarea marxistă din Germania se manifesta din ce în ce mai clar. Adolf Hitler percepuse că se poate învinge teroarea marxismului nu prin proprietatea burgheză și lașitate, ci doar prin opoziție violentă. În acest scop, a fondat SA. SA a spulberat teroarea marxistă. Și-au îndeplinit misiunea sub cele mai mari pierderi.
Marxismul și liberalismul au amândouă aceeași rădăcină. Sunt varietăți diferite ale aceleiași viziuni asupra lumii materialiste evreiești. Marxismul este un liberalism cu simptome precoce inversate. Liberalismul este avarul „clasei cu proprietăți”; Marxismul este invidia „clasei expropriate”. Dar național-socialismul este sacrificiul unei națiuni pentru națiune.
Marxismul și capitalismul sunt ambele instrumente ale evreimii pentru înrobirea popoarelor. Adolf Hitler a recunoscut că se poate rupe puterea evreiască numai atunci când muncitorul german a fost condus afară din organizațiile marxiste.
Enorma campanie de propagandă a NSDAP avea scopul de a ilumina pe poporul german despre înșelăciunea evreilor. Ori de câte ori partidele capitaliste burgheze se îndreptau împotriva marxismului, se întorceau împotriva clasei muncitoare. Dar reprezentau în esență aceeași viziune materialistă precum marxismul însuși, doar într-o altă variantă. Prin urmare, burghezia nu a putut să învingă marxismul. Niciun partid de clasă, doar o mișcare națională putea îndeplini această sarcină.
Lupta național-socialismului împotriva marxismului nu a fost niciodată o luptă împotriva muncitorului, ci întotdeauna despre lucrător și pentru lucrător. Prin urmare, liderul nostru a luptat mai ales împotriva ciumei marxiste. Această luptă s-a încheiat victorios. Revoluția național-socialistă a distrus marxismul. La atacul SA această doctrină putredă s-a prăbușit ca un castel de cărți.
Liderul nostru a creat, odată cu distrugerea și eradicarea marxismului, condiția necesară pentru re-ascensiunea Germaniei.
Joseph Goebbels: „Nu vrem să abrogăm dreptul de proprietate; mai degrabă vrem să generalizăm proprietatea.”
Adolf Hitler: „În ziua în care marxismul este distrus în Germania, lanțurile sale sunt într-adevăr distruse pentru totdeauna. Căci niciodată în istoria noastră nu am fost cuceriți din cauza puterii adversarilor noștri, ci întotdeauna doar din cauza viciilor noastre proprii și din cauza dușmanilor din propria noastră tabără.”
Adolf Hitler: „Scopul cel mai înalt al statului popular este, prin urmare, menținerea acelor elemente rasiale fundamentale care, în calitate de distribuitori ai culturii, aduc frumusețea și demnitatea unei umanități mai înalte.”
Lectură aprofundată:
A se vedea printre altele: Adolf Hitler, „Mein Kampf”, în special vol. I, capitolele 5 și 10; vol. II, capitolele 2, 3, 4 și 10. „Otto Bangert „Revoluția germană”, Joseph Goebbels, „Revoluția germanilor; Revoluția Spiritului”.
____________________
Tatăl lui Karl Marx, fiul unui rabin, a schimbat numele de familie din Mordechai în Marx. Pronunția Mardochei apare în câteva surse, dar Mordechai pare mult mai comun, apărând, de exemplu, în „Karl Marx: Viața și opera lui” (John 1910) de John Spargo
